Newsletterul Green ANTI-FAKE: China conduce în topul industriei auto globale

Citește întregul fact checking aici.

Diferențe uriașe între statele membre UE în privința reciclării

O serie de statistici importante publicate de Eurostat despre gestionarea deșeurilor și a reciclării în cadrul UE arată că există diferențe semnificative între statele membre. Un alt aspect important relevat este acela că gospodăriile sunt responsabile pentru doar 9,4% din totalul deșeurilor generate la nivelul blocului comunitar. În schimb, sectorul Construcțiilor (37,5 %) și cel al Mineritului (23,4 %) sunt responsabile pentru mai mult de 60 % din totalul deșeurilor din UE. Germania și Franța ocupă primele două locuri în topul cantității de deșeuri produse. În același timp, Germania conduce și topul referitor la rata de reciclare.

În 2020, ponderea reciclării în UE, din totalul managementului deșeurilor, a fost de 39,9%. Rata de reciclare a variat însă considerabil, de la 5,2% în România, la 83,2% în Italia. După cum putem observa, România se află pe ultimul loc între statele membre (în statistica Eurostat este inclusă și Serbia, un stat non-membru), cu mult sub media europeană.

Principalul motiv al contrastului uriaș în ponderea reciclării în diferite state membre se datorează activităților economice care generează deșeuri. În 2020, ponderea procentuală a mineritului și exploatării carierelor, în totalul deșeurilor, a fost de 75% în Finlanda, 77% în Suedia și 84% în România.

Statisticile privind reciclarea deșeurilor la nivel municipal oferă o perspectivă asupra ratelor de reciclare a deșeurilor menajere și de birou. În 2021, rata de reciclare a variat de la 11,3% în România, la 71,1% în Germania.

Țările care au performanțe mai bune în ceea ce privește reciclarea au o gamă mai largă de măsuri în vigoare în comparație cu cele cu rate mai mici de reciclare. Astfel de măsuri includ interdicțiile de depozitare a deșeurilor biodegradabile sau a deșeurilor municipale și colectarea separată obligatorie a tipurilor de deșeuri municipale, în special a deșeurilor biologice. State cu rate mari de reciclare au implementat instrumente economice, cum ar fi taxele de depozitare și incinerare și taxe de colectare a deșeurilor, care încurajează puternic reciclarea.

Citește mai mult:

Euronews.com – Italy, Belgium, Latvia: Which European countries recycle the most?

Rețeaua de încărcare a vehiculelor electrice – un bun strategic

China își dezvoltă în ritm accelerat rețeaua publică de stații de încărcare pentru vehicule electrice, respectiva rețea fiind, în prezent, cea mai extinsă din lume. Deși, în acest moment, este subutilizată și neprofitabilă, rețeaua este considerată de către economiști un bun strategic în competiția globală de pe piața autovehiculelor. Rețeaua de încărcare electrică este subvenționată masiv de către statul chinez, tocmai pentru ca este văzută ca o investiție din care China ar putea câștiga enorm pe viitor, devenind lider în industria auto globală.

Lipsa infrastructurii de încărcare pentru vehiculele electrice este pretutindeni un factor important de îngrijorare pentru mulți potențiali clienți, încetinind tranziția către adoptarea automobilelor electrice. Eliminarea problemei infrastructurii de încărcare este doar una dintr-o serie de politici publice care conduc la succesul pieței chineze și creează o bază de la care producătorii săi de automobile se pot dezvolta atât în ​​China, cât și în străinătate. China a instalat anul trecut 649.000 de încărcătoare publice, ceea ce reprezintă peste 70% din totalul spațiilor construite în 2022 la nivel global. Se așteaptă ca rețeaua de încărcare să continue să crească semnificativ, cu 975.000 de noi stații publice prognozate pentru 2023. Guvernul chinez dorește ca, până în anul 2025, să pună la dispoziție o infrastructură capabilă să alimenteze 20 de milioane de mașini electrice.

Citește mai mult:

Bloomberg.com – There’s No Such Thing as Too Many Electric-Car Chargers in China

La ce se referă expresia „punct critic” (Tipping point) și unde se află omenirea?

În climatologie, punctele critice climatice sunt condiții dincolo de care schimbările din sistemul climatic (precum prăbușirea calotei de gheață a Antarcticii, acidificarea oceanelor sau pierderea pădurilor și a recifelor de corali tropicale) devin ireversibile cu efecte bruște și periculoase, având implicații grave pentru umanitate. Alte exemple de astfel de schimbări ireversibile produse odată ce s-ar trece de punctul critic: creșterea substanțială a nivelului mării în urma prăbușirii straturilor de gheață, degradarea pădurii tropicale amazoniene și eliberarea de carbon din permafrostul dezghețat.

Creșterea temperaturii globale cu 1°C este un prag pe care omenirea l-a depășit deja și pune în pericol planeta prin declanșarea unor alte puncte critice cu efecte semnificative, relevante pentru comunitățile umane. Punctele critice reprezintă deja o sursă importantă de îngrijorare pentru comunitatea științifică, dar și pentru sfera politică/publică.

Citește mai mult:

Science.org – Exceeding 1.5°C global warming could trigger multiple climate tipping points

Raconteur.net – COP27: a glossary of climate change terminology

#Cum rămâne cu responsabilitatea față de generațiile viitoare?

„Cum rămâne cu responsabilitatea noastră față de generațiile viitoare? […] Nu putem spune că iubim planeta și apoi să luăm măsuri ce o distrug și o fac inaccesibilă pentru generațiile care vin. Vă îndemn să fiți sensibili la numeroasele probleme care afectează planeta și întregul mediu înconjurător și să vă uniți în căutarea celor mai bune soluții la aceste probleme stringente”. Chiar dacă este de o uimitoare actualitate, declarația aparține Papei Ioan Paul al II-lea și a fost făcută la data de 17 septembrie 1987, cu ocazia unei vizite oficiale în SUA.