„În stadiul de civilizație în care ne aflăm, reușita armatelor, oricât de strălucite ar fi ele, este trecătoare. În realitate, opinia publică este cea care dobândește ultima victorie”. Este un mesaj transmis, în 1855, de împăratul francez, Ludovic-Napoleon, și care se regăsește în cartea „Crimeea. Ultima cruciadă”, scrisă de Orlando Figes. Pasajul este reprezentativ pentru raportul de față „Un an de război împotriva Ucrainei: bătălia pentru opinia publică”.
Pe 24 februarie 2023 se împlinește un an de zile de la declanșarea invaziei din Ucraina. Confruntarea convențională, de tip militar, este însoțită la fiecare pas de acțiuni specifice războiului hibrid, definit de Centrul de excelență de la Helsinki pentru contracararea amenințărilor hibride drept „acțiuni coordonate și sincronizate care țintesc în mod deliberat vulnerabilitățile sistemice ale statelor și instituțiilor democratice prin intermediul unei game largi de instrumente, de natură politică, economică, militară, civilă și informațională, acțiuni care sunt foarte dificil de atribuit, se desfășoară sub pragul detectării și exploatează distincția uneori mai neclară dintre război și pace”. Potrivit aceleiași surse, acțiunile hibride sunt caracterizate de ambiguitate, în sensul că „actorii implicați caută să estompeze contururile obișnuite ale politicii internaționale și operează în spațiile intermediare dintre extern și intern, dintre legal și ilegal, dintre pace și război. Ambiguitatea este creată de faptul că se combină mijloacele convenționale cu cele neconvenționale – dezinformare, interferență în conversația politică sau în alegeri, atacuri asupra infrastructurii critice, agresiuni cibernetice, diferite forme de activități infracționale și, în cele din urmă, utilizarea asimetrică a mijloacelor militare și a atacurilor armate”.
De la începutul invaziei, echipa Antifake a semnalat aspecte specifice războiului hibrid aflat în desfășurare, în special cele referitoare la dezinformare, propagandă antioccidentală și interferența în conversația publică. În raportul de față, vom prezenta cele mai relevante narațiuni strategice cu scopuri de dezinformare sau propagandistice care au circulat atât la nivel transnațional, cât și în spațiul românesc. Aceste narațiuni au țintit percepțiile, opiniile și sentimentele cetățenilor, au urmărit să confere legitimitate invaziei, să ridiculizeze liderii occidentali și deciziile acestora, să scadă încrederea în instituții și în figuri de autoritate și să inflameze conversațiile din spațiile publice occidentale, inclusiv din cel românesc.
Descarcă raportul complet aici