Războiul din Ucraina reprezintă un punct de cotitură în domeniul diplomației publice, al comunicării strategice și al combaterii dezinformării, consemnând inovații mai degrabă latente sau fragmentate în respectivele domenii. Aceste inovații își fac simțită prezența și în domeniul de intelligence, iar fenomene precum spytainment, AI spies, warfluencers încep să capteze atenția publică.
În acest context, Amy Zegart, autoarea cărții Spies, Lies, and Algorithms: The History and Future of American Intelligence (Princeton University Press, February 2022) evidențiază o schimbare de trend: dacă în timpul Războiului Rece, la originea inovațiilor din domeniul tehnologic precum internetul sau GPS-ul s-au aflat, preponderent, inițiative guvernamentale, acum asistăm la tendința inversă, în care aceste inovații provin din zona companiilor private, în timp ce sectorul guvernamental de abia reușește să țină pasul cu noile evoluții. „NSA [National Security Agency] are mult mai puține date despre mine decât, să zicem, Google. Google știe unde merg la cumpărături, ce îmi place să cumpăr, cum îmi petrec timpul liber pe Internet, ce site-uri vizitez, de unde îmi iau informațiile. Acestea sunt informații pe care guvernul SUA nu le are, iar Google poate folosi aceste date – le poate comercializa sau folosi – în modalități pe care e posibil să nu le înțeleg sau să le cunosc. Companiile private dețin mult mai multe informații decât guvernul despre activitatea de zi-cu-zi a cetățenilor”.
Potrivit lui Amy Zegart, virtualizarea societății, precum și creșterea astronomică a cantității de date generate în mediul virtual creează noi seturi de provocări, inclusiv pentru agențiile de intelligence: mai multe amenințări, în special cele care își au originea în mediul digital; viteză mai mare (ceea ce presupune scurtarea timpului alocat luării deciziilor); mai multe date (ceea ce pune accentul pe capacitatea de organizare a datelor, inclusiv prin apelul la Inteligența Artificială și la machine learning); mai mulți consumatori (în sensul că informațiile încep să fie relevante nu doar pentru sectorul guvernamental, ci și în exteriorul acestuia, un exemplu fiind deținătorii platformelor tehnologice, care au nevoie de informații pentru a gestiona interferența externă în alegeri și manipularea conversațiilor pe respectivele platforme); mai mulți competitori, din zona actorilor individuali sau comerciali (exemplul este cel al „detectivilor nucleari”, persoane obișnuite care urmăresc indicii ale unor posibile amenințări nucleare prin analiza imaginilor captate de sateliți comerciali).