Ecosistemul digital suferă de pe urma a două vulnerabilități care nu pot fi gestionate decât în tandem: amplificarea fără precedent a conținutului dăunător („harmful content”), în toate formele lui, de la fake news până la discurs incitator la ură și, respectiv, consolidarea poziției de monopol a giganților digitali. Această poziție de monopol atrage după sine un nou tip de putere asupra sferelor publice naționale sau chiar transnaționale (cum este cea europeană). Gatekeeperi de nouă generație ai informației și comunicării publice, platformele digitale au devenit prea mari pentru a mai putea fi ignorate și prea puternice pentru a putea fi lăsate să se auto-reglementeze. Ele sunt ținta unor măsuri progresive de reglementare din partea instituțiilor naționale sau supranaționale.De curând, Australia a lansat spre consultare publică un Cod de bune practici privind gestionarea dezinformării în mediul online. Documentul oglindește îndeaproape prevederile echivalentului său european, Codul UE de bune practici privind dezinformarea. Caracteristicile comune ale celor două modele pornesc chiar de la caracterul voluntar al acestora: semnatarii se pot retrage oricând doresc, fără niciun fel de consecințe, și nu sunt obligați să aplice decât acele prevederi care servesc scopurilor, tehnologiilor și categoriilor de public proprii.
Citește articolul complet pe Convorbiri europene.