Accent: Incursiune în culisele platformelor digitale

Ce știm despre modul în care platformele digitale combat dezinformarea? Gândul se duce automat la situațiile foarte mediatizate, cum ar fi ștergerea conținutului fals/dăunător sau suspendarea/închiderea conturilor care au vehiculat acest tip de conținut. De fapt, acțiunile întreprinse de platformele digitale alcătuiesc un peisaj mult mai complex.

Din analiza politicilor platformelor digitale, rezultă trei tipuri de intervenții. Etichetarea conținutului de o credibilitate scăzută este acțiunea cea mai vizibilă. Sunt aplicate două tipuri de etichete: cele privind credibilitatea (de exemplu, eticheta de conținut fals/disputat) și cele care oferă informații suplimentare (de exemplu, trimiteri către surse credibile de informație, fără să facă aprecieri privind conținutul etichetat). Mai puțin vizibile sunt intervențiile algoritmice, cele care modifică vizibilitatea unui anumit conținut, în baza unor indici de credibilitate. Cele mai controversate sunt măsurile de eliminare a conținutului, care se aplică atunci când nu există îndoieli privind caracterul fals al afirmațiilor, iar daunele sociale sunt apreciate ca fiind semnificative (de exemplu, cazul documentarului cu conţinut pseudo-ştiinţific „Plandemic”).

Intervențiile sunt gândite pe mai multe paliere. La nivelul postărilor individuale, platformele recurg la etichetarea, eliminarea sau reducerea vizibilității conținutului. La nivelul utilizatorilor, există măsuri de suspendare temporară sau eliminare definitivă a conturilor și grupurilor, atunci când acestea fac parte din rețele coordonate de dezinformare sau când acumulează penalizări repetate. La nivelul feed-urilor de știri, este utilizată practica „shadow-banning”, prin care anumite hashtag-uri, cuvinte-cheie sau conturi sunt eliminate din lista de afișări, fără notificarea celor vizați.

Justificarea măsurilor de mai sus se sprijină pe activitatea fact-checkerilor profesioniști, pe recomandările grupurilor de experți și, într-o mai mică măsură, pe alertele venite din partea altor utilizatori. Cei care critică astfel de intervenţii semnalează probleme precum: aplicarea neuniformă de la platformă la platformă, lipsa unor unități de măsură standardizate, precum și relativa absență a explicațiilor publice privind modul în care sunt luate aceste decizii. În UE, Codul de bune practici consolidat și actualizat îşi propune să răspundă, fie şi parțial, acestor probleme.

Citește mai mult:
hbr.org – Harvard Business Review: How to Hold Social Media Accountable for Undermining Democracy

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *