Accent: „Europa – jucător, nu teren de joc!”

Sunt evenimente care devin importante prin ceea ce anunţă. Summitul UE-China desfăşurat online la începutul aceste toamne (cu prezenţa preşedintelui Chinei, Xi Jinping,  şi a celor trei lideri europeni – Charles Michel, Ursula von der Leyen, şi cancelarul Angela Merkel, Germania deţinând preşedinţia Consiliului) nu a fost spectaculos, dar cu acest prilej  s-a  stabilit ceva care ar trebui să atragă luarea aminte. Până la sfârşitul anului urmează să fie definitivat un Acord cuprinzător de Investiţii între China şi UE; apoi, s-a convenit elaborarea unui document cu vizibile conotaţii strategice, intitulat „Strategic Agenda for Cooperation 2025”. Pe scurt, cooperare aşezată în lumina perspectivei.

German Foreign Policy rezumă astfel întemeierea noii orientări: China „a înlocuit Franţa ca al doilea mare recipient al exporturilor germane în primele şapte luni ale acestui an” şi „ar putea deveni <noul nr 1> al vânzărilor germane până la sfârşitul anului” dislocuind din această poziţie America. Dorinţa de a dezvolta afacerile a învins! Pragmatism? Calculul poate fi pragmatic, consecinţele mult mai puţin. Care va fi impactul asupra relaţiei transatlantice, mai ales în condiţiile în care Washingtonul a chemat la formarea unei „alianţe”? Înţelegem, Europa „a hotărât să rămână în dialog cu China”. Niels Annen, ministrul de stat în ministerul german face un pas mai departe, precizând că „decuplarea nu poate reprezenta strategia noastră”.

„Europa are nevoie să fie un jucător, nu un teren de joc”, afirmă Euractiv. Marea problemă este ca între Germania şi UE să nu apară decalaje în capacitatea de a realiza un asemenea obiectiv, întrutotul salutar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *