Recent încheiatele alegeri locale prezintă câteva caracteristici care nu au cum să nu suscite interesul celor preocupați de fake news și de noul ecosistem de comunicare dominat de platformele digitale.
O primă caracteristică: rezultatul lor reflectă (in)capacitatea de adaptare a actorilor politici la transformările de natură tehnologică. În condiții de pandemie, campania electorală s-a derulat preponderent în mediul online, pe platformele digitale. Ceea ce este posibil să-i fi avantajat pe cei care deja acaparaseră, din punct de vedere tehnologic, dar și retoric, noul teren de joc.
A doua caracteristică: deși am avut de-a face cu alegeri locale, ele au fost tratate – de către candidați, experți și cetățeni deopotrivă, ca fiind alegeri prezidențiale. Raportarea de tip „all or nothing” trebuie pusă în legătură și cu ascensiunea discursului binar, favorizat de modul de funcționare a algoritmilor Facebook: „noi vs. ei”, „alb vs. negru”, „bine vs. rău”, „tabăra mea vs. tabăra lor”. Dacă, la limită, o astfel de împărțire binară a peisajului politic ar putea fi acceptată în cazul unor alegeri prezidențiale, unde „câștigătorul-ia-tot”, ea este structural incompatibilă cu alegerile locale sau parlamentare, ale căror rezultate nu conduc la un câștigător, ci presupun gestionarea relației majoritate/minoritate, acomodarea tuturor vocilor, intereselor și proiectelor, iar nu suprimarea/ eliminarea celor care au pierdut.
În sfârșit, conversația electorală a fost dominată de acuzațiile de fake news, sub care s-a încercat, printre altele, decredibilizarea opiniilor, informațiilor, dezvăluirilor indezirabile, care nu convin. Teoria spune că acuzația de fake news este o formidabilă armă retorică, în sensul că scade încrederea în instituții și în sursele de informare. Efectul bombardamentului – real sau perceput – de fake news este afundarea în tabăra de apartenență (în acea echo-chamber omogenă și intransigentă); cea care, invariabil, dorește eliminarea, din conversația publică, a taberei adverse.