Apărut în contextul pandemiei de COVID-19, fenomenul „Zoom fatigue” se referă la anumite stări emoționale, cognitive sau chiar de oboseală fizică asociate cu utilizarea excesivă a platformelor de comunicare virtuală. Un studiu recent evidențiază patru dintre aceste stări și sugerează câteva soluții care ar putea contribui la derularea unor interacțiuni digitale mai puțin copleșitoare.
În primul rând, deoarece contactul vizual tinde să fie destul de intens și reprezintă o posibilă cauză a stărilor de anxietate (simțim că suntem priviți constant), se recomandă să evităm opțiunea full screen și să reducem dimensiunea ferestrei Zoom în raport cu ecranul, pentru a minimiza proporția feței.
În al doilea rând, faptul că vorbitorul se vede constant pe sine pe ecran poate deveni apăsător (este ca și cum cineva ne-ar obliga să ne privim în oglindă în timp ce vorbim), motiv pentru care se recomandă opțiunea „hide self-view”. În al treilea rând, videoconferințele implică limitarea mișcărilor fizice și impun menținerea unei poziții fixe a corpului; o soluție ar fi să folosim o cameră video externă, care să ne permită să utilizăm aceleași mișcări naturale ca într-o conversație față în față.
În sfârșit, ținând cont de faptul că este foarte dificil să transmitem și să primim semnale nonverbale legate de ceea ce comunicăm și că, de multe ori, acestea trec neobservate în conversațiile virtuale, o sugestie este ca uneori să oprim camera video (dacă acest lucru este posibil în context), atenuând, astfel, din neplăcerile asociate cu lipsa feedback-ului din partea interlocutorilor.
Citește mai mult:
insidehighered.com – Zoom Fatigue: What We Have Learned
bbc.com – The reason Zoom calls drain your energy
harvardbusinessreview.org – How to Combat Zoom Fatigue