Falsa echivalență este o eroare logică întâlnită în discursul politic mai ales atunci când este căutată aprobarea publică în lipsa unor argumente serioase. Funcționează într-un mod simplu: cel care o folosește forțează concluzii pe baza unor similarități. Spre exemplu: fostul primar, X, și-a angajat la stat cei 3 frați. Candidatul Y are 5 frați, deci va crește aparatul administrativ al primăriei pentru a le găsi serviciu.Este o eroare logică pentru că numărul de rude nu spune nimic despre intențiile sau despre caracterul candidatului, deci concluzia este trasă pe baza unor false premise.
Se spune că Platon a fost aplaudat pentru definiția pe care a dat-o omului: o viețuitoare bipedă, fără pene. Însă Diogene l-ar fi ridiculizat: un cocoș jumulit este biped, nu are pene, dar în mod cert nu este om. Anecdota este importantă pentru că ne învață cum să ne ferim de falsa echivalență: trebuie mereu să verificăm dacă premisele de la care se pleacă au vreo legătură temeinică (obligatorie și necesară) cu concluzia la care se ajunge.
De ce este una dintre cele mai periculoase erori logice? Pentru că pe ea se sprijină cele mai multe prejudecăți. Spre exemplu: X are obiceiul Y. Z este de aceeași etnie cu X, deci sigur are aceleași obiceiuri.
Citește mai mult:
logicallyfallacious.com – False Equivalence